Eu sunt primul şi ultimul. Eu sunt viaţă şi moarte. Eu sunt cer şi
pământ. Eu sunt totul şi nimic. Eu sunt adevărul şi minciuna. Eu
sunt curajosul şi laşul, eu sunt eroul şi anonimul. Eu sunt prietenul şi
duşmanul, eu sunt cheia şi lacătul, sunt trecutul şi viitorul. Sunt viaţă
şi moarte. Sunt primul şi ultimul… Ce sunt eu?
Sunt eu oare o stea sau soarele? nu că ar conta, dar…soarele, până
la urmă, e şi el tot o stea, doar că e…soare.
Mi- ar plăcea să cred că sunt o floare, o floare umezită de sărutarea
zorilor, mângaiată de înaltul cerului şi ascunsă de înţelepciunea
vieţii; o floare dăruită de către un copil mamei sale, dăruită din iubire
şi primită doar pentru frumuseţea ei.
Totuşi, nu aş vrea să fiu floarea din curtea mea, acea floare care
apare în fiecare an cu aceeaşi dorinţă: de a fi în inima cuiva, nu a
oricui, ci în inima celui care o primeşte.Multă vreme a trecut de când
s- a supărat, căci, abia se născuse şi eu şi vroiam să o dăruiesc cuiva;
n- am făcut- o, pentru că mă gândeam că e singura floare.
Nu peste mult timp, aveam să aflu că nu e singura, ci doar prima.
Pe celelalte le- am omorât…doar aşa, ca să fie şi ultima. Acum
asteaptă ofilită un miracol şi eu îi spun ca un Dumnezeu: «
La anul.»
- Eu am fost prima, să nu uiţi…
- Eu voi fi ultimul, să ştii!
Şi am fost ultimul, doar ca înainte de a încerca să fiu primul.
A fost un om ce a avut o floare…Nu!!! A fost o floare ce a avut un…
om! Vreau să am o floare – aşa a început visul, ca oricare lucru, cu o
dorinţă, numai că nu seputea; eram deja al ei…
N- am avut- o pentru că ea a fost prima şi eu vroiam să fiu ultimul,
pentru că nu ştiam ce sunt, pentru că nu trebuia să vreau tocmai acea
floare. Orice alta floare ar fi fost prezentul. Ea a fost, însă, trecutul şi
viitorul, începutul şi sfârşitul, viaţa şi moartea. Ea…
Doar ea a fost prima şi ultima floare…