“The Guardian” este un serial foarte apreciat, creat de catre David Hollander in anul 2001 si produs de catre CBS.

Acest produs cinematografic exprima prin toate personajele care “ii creeaza actiunea” un nou nivel al complexitatii vietii profesionale. Viata personala a fiecaruia este marginalizata, daca nu, chiar inlocuita cu viata profesionala. De aici, apar foarte multe probleme.

Un numitor comun pentru fiecare personaj este constituit din dorinta de a comunica cat mai putin. Acest lucru nu pare a fi un foarte mare impediment, insa, cum protegonistul lucreaza in cadrul unei firme de avocatura de mare succes impreuna cu tatal sau, fondatorul acesteia si apoi cu sotia sa, in mometul in care se intalnesc, inevitabil, in situatii neprofesionale (familiale), continua sa comunice ca si cand ar fi parteneri de serviciu.

In cadrul filmului se simte stresul interior al fiecarui personaj. Fiecare incearca si esueaza sa-i inteleaga atat pe ceilalti, cat si pe sine insusi din alta perspectiva decat cea profesionala.

Dialogurile dintre tata – fiu, dintre sot – sotie si dintre socru-nora sunt pline de conflict si de probleme care sunt mentionate, dar, atipic, nu se incearca o rezolvare. Replicile pot fi considerate brutale din punctul de vedere al familiilor tradtionale. Totul este tratat cu raceala aparenta, iar singurele momente de sensibilitate se gasesc, obscur, doar la nivel individual. Viata familiala a celor trei adulti, plus a unei minore adoptate- sora vitrega a protagonistului, este tratata la un nivel “corporatist”. Ei se comporta ca si cand ar fi parteneri de afaceri si nu o familie adevarata.

Lipsa comunicarii afectuoase cauzeaza multe probleme la nivel de individ (protagonistul, Nick Fallin – dependent de droguri ; tatal sau, Burton Fallin – obsedat de fiica adoptiva), insa si ea- lipsa comunicarii, la randul ei, are o cauza pe care o vom supune atentiei mai tarziu. Complexitatea personajelor si a unor conflicte familiale face din acest serial un bun studiu de caz.

Nick Fallin este personajul central al filmului. In jurul sau graviteaza toate celelalte personaje. El este un barbat de 30 de ani, singur, care lucreaza in cadrul unei firme prestigioase de avocatura. Aceasta firma a fost fondata de catre tatal sau care activeaza inca in cadrul ei. Avocat de succes, Nick, este prins consumand cocaina si condamnat de instanta la 1500 de ore in folosul comunitatii, ca avocat din oficiu la Tribunalul Minorilor Abuzati.

Incetul cu incetul, lucrand cu acesti copii, Nick incepe sa invete cate ceva de la ei si sa se descopere pe sine. Nesigur si vulnerabil, el il condamna pe tatal sau pentru faptul ca nu i-a fost alaturi – nu i-a fost practic un parinte. Cu toate acestea, nu face nimic pentru a remedia problema. Aceasta invinuire isi face simtita prezenta in subtextul filmului, fiind un factor de stres si creator de conflicte, atat interioare, cat si externe.

Nick schimba des invinuirea adusa tatalui sau cu intelegerea optiunii acestuia de a pune viata profesionala deasupra vietii familiale. Acest lucru este un element ce produce confuzie, cu atat mai mult cu cat nu este mentionat, ci doar observat in comportamentul sau.

Desi personajele par a nu da atentie vietii private (pe care practic nu o au), incearca din rasputeri sa obtina ceea ce se numeste “o casa calduroasa si plina de afectiune” de care sunt constienti. Cu toate acestea, de fiecare data cand se gasesc foarte aproape de obtinerea unei “normlaitati familiale”, se sperie si se comporta foarte ciudat, afundandu-se, de cele mai multe ori, in munca. Orice inseamna afectiune sau manifestare a acesteia este vazut ca un pericol, desi cu totii isi doresc asa ceva, insa nu stiu cum sa reactioneze. Le este mult mai usor sa discute mari fuziuni intre firme (domeniul de activitate al lui Nick) decat sa isi spuna unul altuia ce simt, ce probleme au si cum le-ar putea rezolva.

In timpul pe care este obligat sa il petreaca la Tribunalul pentru minorii abuzati, Nick o intalneste pe viitoarea sa sotie. Lulu Archer este avocat voluntar in cadrul acestui centru de ajutor. Relatia celor doi este, ca tot acest film, una atipica. Desi se casatoresc, cei doi aleg sa locuiasca separat, iar atunci cand, dupa indelungi discutii, cad de acord asupra mutatului sub acelasi acoperis, renunta subit la idee pe motivul neajungerii la un consens privind alegerea casei in care ar urma sa locuiasca. Ca si Nick, Lulu este o persoana inchisa care nu exprima ceea ce gandeste sau ceea ce vrea de la ceilalti. Amandoi sunt constienti de aceasta problema si, desi incearca tacit, nu reusesc sa isi spuna macar o declaratie de dragoste. Angajeaza consilieri pentru orice, doar pentru a decide altii pentru ei – sa nu fie nevoiti sa discute pentru a ajunge la un consens.

In momentul in care Lulu ramane insarcinata si afla ca vor avea un copil ce sufera de sindromul Down, lucrurile iau o intorsatura totala. Acum, ei trebuie sa discute problema pastrarii sau nu a sarcinii, dar pentru ca nu are curajul de a-i spune lui Nick acest lucru, Lulu alege sa vorbeasca mai intai cu Burton Fallin, tatal lui Nick.

Burton Fallin este unul dintre cei mai de succes avocati in domeniul comercial din Pittsburgh. El este fondatorul corporatiei Fallin & Fallin, cea mai bine vazuta corporatie de reprezentanta legala in probleme de fuziune din statul american amintit. Insa, toate aceste merite profesionale au fost obtinute printr-o implicare totala ce a dus la sacrificarea vietii private, familiale. Desi Nick ii recunoaste veleitatile extraordinare de avocat, nu poate sa nu ii reproseze rateul pe care l-a dat ca tata. Burton este si el constient de vina pe care o poarta si poate ca acesta este si motivul pentru care se decide sa adopte o fetita de 14 ani. Ulterior, insa, Burton devine obsedat de bunastarea fiicei sale si se implica excesiv in educarea acesteia. Acest lucru devine rapid un alt motiv de conflict intre tata si fiu, Nick reprosandu-i faptul ca putea sa fie tata atunci cand trebuia. Relatia dintre Burton si Lulu (socru – nora) este aproape inexistenta, dar, cu toate acestea, Burton vrea sa o ajute in momentul in care Lulu apeleaza la sfatul sau in privinta sarcinii pe care o are. Intentia exista, insa mijloacele nu, astfel acesta nu reuseste sa ii ofere norei sale un sfat, ci, pur si simplu, o analiza a problemei in cauza. Acest lucru pecetluieste pentru totdeauna intentia lui Lulu de a incerca sa caute sprijin in aceasta problema.

Burton avea aspiratii sa ajunga judecator, insa, din cauza consumului de droguri al lui Nick si a faptului ca a tras niste sfori ca acesta sa nu fie dat afara din barou, nu mai are nicio sansa de a candida pentru un post la Judecatoria statului american. Acesta devine un alt motiv pentru care reticenta se instaleaza in cadrul acestei asa-zisei familii.

Desi aceste personaje au, in acest moment, o problema comuna si sunt constienti ca oricare dintre ei ar propune o anumita solutie – aceea ar fi cea adoptata, niciunul nu are curajul de a-si asuma responsabilitatea.

In momentul in care afla de afectiunea copilului sau, Nick reactioneaza rece, ca de obicei, angajand mai multi consilieri pe probleme medicale pentru a ii furniza variantele care ii asteapta in cazul pastrarii sarcinii. Cu toate ca pare stapan pe situatie, aceasta problema il macina interior.

Decizia ce se asteapta a fi luata este motivul care duce definitiv la separarea “oficiala” a acestei familii. Intrucat niciunul nu afirma ce ar trebui facut,, acestia se evita unii pe altii pentru a nu fi nevoiti sa discute despre aceasta problema.

Nick este din nou tentat sa recurga la consumul de droguri pentru a-si elibera povara pe care o poarta, insa rezista ideii ; nu poate, insa, sa nu intre intr-o aventura cu o alta femeie. In cele din urma, el ii povesteste totul sotiei sale si cei doi decid sa divorteze.

Lulu pierde sarcina si, intr-un fel, lucrurile revin la normal.

Desi cei trei continua sa se intalneasca, ei avand locuri de munca comune, evita sa discute orice alte probleme legate de alt aspect decat cel profesional. Cu toate ca nu au fost niciodata o familie, acum vor sa fie doar colegi de firma, parteneri in cel mai bun caz.

Un efect al lipsei lor de comunicare, dar si un factor amplificator al tulburarilor eului interior este lipsa prietenilor. Niciunul dintre aceste personaje nu are priteni. Niciunul nu are o persoana cu care sa se sfatuiasca sau careia sa i se confeseze. Acest lucru este evidentiat si de Nick intr-o discutie cu tatal sau, el admitand ca un prieten ar fi insemnat o cu totul alta viata pentru ei. Candva, el a crezut ca drogurile suplinesc lipsa unui persoane cu care sa poata discuta alte probleme decat cele legale (obiectul muncii lor), insa acum a inteles ca nimic nu poate inlocui o persoana.

Vietile lor merg, astfel, mai departe ca si cand ar fi niste straini, cu toate ca fiecare dintre ei tanjeste la o intalnire, in care sa ii poata spune celuilalt (Burton – Nick, Nick – Lulu) ceea ce simte cu adevarat si ca ar vrea sa o ia de la inceput. Cum era de asteptat, acest lucru nu are loc, iar viata lor se ascunde in fata unor usi fumurii pe care se evidentiaza titulatura firmei Fallin & Fallin.

Desi tema de fundal a filmului este constituita din lipsa de comunicare in familie sau comunicarea intr-un stil laconic, draconic, atipic pentru o relatie tata – fiu, sot – sotie, se poate spune ca centrul gravitational al serialului s-a situat in luarea deciziei de pastrare sau nu a sarcinei. Vietile lor de pana atunci erau departe de a fi de a fi implinite din punct de vedere familial, insa puteau continua in acest ritm. Momentul de ruptura a intervenit tocmai cand nimeni nu putea sa spuna ce vrea sa faca. Desi toti doreau ca acel copil sa vina pe lume, indiferent de ceea ce il asteapta, fiecare dintre ei considera ca e de datoria celuilalt sa ia decizia. Asta pentru ca ei nu erau invatati sa ia decizii de ordin sentimental; pentru ei exista ceva obiectiv ce trebuia respectat sau, in cel mai rau caz, interpretat in folosul lor – legea.

Filmul pare a ironiza subtil omul corporatist – omul specializat. Un om care vrea sa ajunga un profesionist adevarat trebuie sa uite de sentimente. Totul este raportat la obiectiv (castig material, prestigiu), iar in momentul in care este pus in fata unei situatii in care trebuie sa aleaga fara a se baza pe vreo regula data devin foarte confuzi si nu stiu ce ar trebui sa faca; de aceea, asteapta reactia celorlalti si apoi decid daca sunt sau nu de acord cu ea. Insa, in momentul in care toti sunt confuzi si toti asteapta, ce se intampla? Exact acest aspect este surprins in acest film.

Aceasta “desensibilizare” a omului este, in cadrul acestui film, o consecinta a alegerii vietii profesionale ca fiind superioara vietii private.

Lipsa de comunicare sau prezenta ei, dar intr-un mod foarte atipic, este ceea ce duce la impasul prin care toti sunt nevoiti sa treaca ; dar, si ea la randul ei, este cauzata de ceva. Fiind o chestiune foarte relativa este dificila stabilirea unei singure cauze. Lipsa comunicarii in familia Fallin se poate datora mai multor elemente.

In primul rand, este vorba de lipsa permanenta a tatalui din viata lui Nick in momentul in care acesta era in formare. Desi locuiau in aceeasi casa, timpul petrecut de tata impreuna cu copilul era unul extrem de scurt, astfel incat acestia nu au avut ocazia sa “se cunoasca” si sa castige unul increderea celuilalt.

Un alt factor care favorizeaza lipsa unei comunicari familiale constructive (factor care nu ar fi fost determinant fara existenta celui enuntat inainte) este constituit din obiectul muncii pe care cei doi si apoi cei trei o presteaza. Ei, fiind avocati, trebuie sa se detaseze de subiectivism pentru a gasi o solutie fiabila pentru cei pe care ii reprezinta, solutia conforma cu legea, deci obiectiva. Aceasta desubiectivizare din viata profesionala se propaga insa si in viata privata.

Un alt factor, foarte important, este viziunea pe care acesti indizivi o au asupra familiei. Ei nu considera ca familia reprezinta un tot unitar care actioneaza impreuna, pentru ei familia fiind compusa din indivizi ce actioneaza solitar.

O alta trasatura comuna a acestor personaje este egoismul sau egocentrismul de care dau dovada in mai multe situatii; desi se observa ca vor binele celorlalti si ca ar dori sa se ajunga la un compromis, fiind dispusi, teoretic sa cedeze, cand ajung in situatia sa actioneze, tot timpul iau decizia care le este lor mai convenabila si care, de cele mai multe ori afecteaza orice aspect al vietii de familie.

Situatia familiei Fallin este una foarte confuza si plina de conflicte. Cauza principala a acestor conflicte o constituie lipsa comunicarii, dar, la fel de bine, putem afirma ca lipsa comunicarii este, la randul ei, o consecinta a unei alte cauze : neperceperea conceptului de familie in modul traditional ci intr-un sens mult mai modern. Se observa ca toti vor sa fie o familie cu adevarat, insa, parca nu mai reusesc, iar acest lucru eu il atribui vitii lor profesionale. Niciunul nu incearca cu adevarat ci doar vrea sa incerce sa stabileasca o legatura mai plina de afectiune cu celalalt dar este o pornire ce ramane la stadiul de intentie.

Conflictul major este, in mod foarte straniu, dupa parerea lipsa comunicarii care se poate constitui care este si cauza si efect dar dupa cum am mai afirmat si conflict in sine. Ei vor sa comunice dar nu pot, acest lucru genereaza anumite conflicte.

Si pentru ca trebuie sa intre in discutie si o anumita mediere a conflictului, lucrul cel mai la indemana in cazul lor este sa apeleze la ajutorul unui consilier pe probleme familiale (Nick- Burton) sau pe probleme de cuplu(Lulu- Nick). Acest demers este in ton cu imaginea moderna a familiei pe care acestea o percep ca fiind normala si consider ca niciunul dintre ei nu ar respinge o astfel de propunere.

O alta solutie pe care o consider fiabila e participarea celor trei membri la cat mai multe activitati extra-profesionale impreuna cu alte familii dar care sa nu activeze in acelasi domeniu cu ei. Acest lucru este, insa, cam greu de realizat avand in vedere faptul ca niciunul dintre ei nu are prieteni ci doar multi cunoscuti.

O alta modalitate de rezolvare a problemei este renuntarea la serviciu a sotiei-norei Lulu si axarea ei pe crearea unui mediu familial. Acest lucru-renuntarea la avocatura cred ca poate fi si temporar, pana cand se strang anumite lagaturi in sanul familiei. Ea poate deveni prietenul de care cei doi( Nick si Burton) au atat de mare nevoie. Iar renuntarea ei la munca nu poate duce la vreun prejudiciu financiar deoarece atat familia ei cat si cea a lui Nick fiind foarte instarita. Odata ce ar deveni o persoana de incredere pentru cei doi nu ar dura mult timp pana ce acestia vor putea discuta intre ei problemele ce ii macina.

O alta problema ce ar trebui rezolvata sau cel putin tratata mai special pentru ca ea sa nu mai apara este consumul de droguri a lui Nick. El trebuie indrumat spre centre ce vin in ajutorul celor care au reusit sa renunte la consum insa mai sunt tentati sa recurga la astfel de gesturi atunci cand trec prin situatii dificile.

Deasemenea, o problema de subtext este cea a complexului pe care il resimte Nick in legatura cu profesionalismul sau comparat cu cel al tatalui lui. Desi este unul dinte cei mai buni avocati din domeniul sau el se simte umbrit de succesul ce l-a avut si inca il mai are Burton Fallin. Acest lucru are, din punctul meu de vedere, o rezolvare foarte simpla, si anume : o discutie in care Burton Fallin sa recunosca meritele fiului sau si sa il felicite pe acesta pentru parcursul impresionant al carierei sale. Odata acest lucru facut Nick s-ar putea simti mai aproape de tatal sau si poate ar invata sa devina si sensibil.Insa in mod principal cea care i-ar putea sensibiliza pe amandoi este, fara indoiala, Lulu Archer. Ea este cheia tuturor problemelor acestei familii in sensul ca ea ar putea fi solul de pace al celor doi. Acum, problema e ca si ea este obisnuita si se confrunta cu aceleasi obstacole ce deriva din si duc la LIPSA DE COMUNICARE.