moto:
Am murit şi- am renăscut
Din acelaşi prezent, în acelaşi trecut
Am sfârşit şi- am început
Să încep de unde- am sfârşit.

Mă plimbam la infinit printre cioburi de- oglinzi sparte
Şi- ncercam să mă desprind de- amintirile furate;
Nu voiam decât să intru într- o altă încăpere,
Ce- ascundea după o uşa o viaţă, o mască şi o cheie…

Dar cum să deschizi o uşă ce cheia- şi ascunde
După albastrele- i scânduri ce veşnic erau ude?
E ca şi cum ai fi avut răspunsul doar la 13 întrebări
Din miile de ochi lăcrimând din cele 14 zări…

Dar, spre marea mea uimire, la cel de- al 7- lea drum…
Pe acea tristă cărare, spre acel verde tărâm,
Găsii uşa larg deschisă…
Si- atunci alergai sa vad
De mi- i aşa de mare norocul
Sau prin valuri cu vântul mă reped.

Încet, păşind pe frunze, văzui pe- o creangă mască,
Iar, mai sus, de- o floare- mi era- mpletită viaţa
Apoi vreau să… dar, stai, viaţa e doar pe jumătate
Căci inima în două e crăpată, iar una dintre bucăţi acum e furată.

Cine- a- ndrăznit să- mi ia ceea ce nici nu aveam?
Cine m- a dat cu parfumuri lăsate din neam în neam?
Şi cine uşa mi- a deschis atunci când om eu mă visam?
Şi cum de- o fi reuşit, căci cheia, iat- o… e- n tavan?