Copaci zăresc în ochii tăi
Sub cerul cel de toamnă
Şi raze ce mângâie-n vânt
frunzele din a ta palmă.

Şi te privesc iar cum păşeşti
în codrul fără viaţă
Înmormântând iar trei puieţi
Legaţi în vis de-aceeaşi ceaţă.

Şi- acum în ochi ţi se prăvale
ale salcâmului frunze.
Luminând a tale pleoape,
umezind a tale buze.

Cutremură-se-n cer pământul
sub ale sale rădăcini
Şi umbra i-o adie vântul
Atârnând-o-n pomi străini.

Copaci zăresc în ochii mei
şi-o lacrimă furată
şi noapte-i acum făr’de ei
căci eu sunt noaptea toată…